Pubbing.ro
Bucuresti Schimba orasul

Beck'sperience - o experienta pentru toate simturile

Duminica, 8 Iunie 2008, Categoria: Noutati

A fost, asadar, Beck'sperience, prima editie a festivalului organizat de EMagic Entertainment, un maraton de muzica electro si alternativa care a adunat mai putini spectatori decat ne-am fi asteptat. Ce-i drept, Goldfrapp nu e tocmai mainstream, pe Suie Paparude i-a mai vazut lumea, iar de Addictive TV sau Kraak & Smaak nu prea auzisem mare lucru.

Ora anuntata pentru intrarea in sala n-a fost luata in serios de nimeni, lumea a stat la cate o bere si un tutun pe treptele Salii Polivalente, a socializat cuminte si si-a admirat reciproc ultima pereche de Conversi, ochelarii cu rame patrate (nu mai trece moda asta odata?), esarfele sau camerele foto semi-profi (cel mai trendy accesoriu, pare-se).

Pe la 9 au intrat in scena baietii de la Suie Paparude care au avut sarcina ingrata de a mobiliza poporul. Care popor a inceput sa se dezmorteasca abia pe la ultimele (si cele mai cunoscute melodii), tocmai la timp pentru o pauza si inca o tigara.

Au urmat britanicii de la Addictive TV despre care nu stiam decat ca au fost decretati "cei mai populari artisti de audio-vizual" de catre Time Out Magazine, dar asta nu ne lamurea mai deloc.

Ne-au spus insa ei, pe scena, cu un mix indracit de muzica si imagini, cu Deep Purple si New Order, Brit Pop si Elvis Presley, cu fragmente naucitoare din filme-cult, de la "Cidade de Deus" la "Get Carter", de la "Iron Man" la "The Italian Job", o combinatie electrizanta care iti sfichiuia timpanul si retina.

Misto, ce mai!

Inca o pauza (muuult prea lunga, dupa gustul nostru), lumea foindu-se in sala si pe langa, magic in the air, o asteptam cu totii pe Alison Goldfrapp si vocea ei din alta lume.

Si a sosit intr-un tarziu, eterica si roz si delicata si incredibil de sexy la cei 42 de ani ai ei.

A sosit si ne-a invaluit in "Paper bag", apoi incet-incet in urzeala suava a melodiilor de pe ultimul album, Seventh Tree.

Cu viori si harpe (electrice, ce-i drept), un amestec de electro-pop, ambient, sintetizatoare si voce care iti da fiori.

Lumea freamata, canta, zambeste in soapta, in sala e extrem de cald si extrem de fum, ma mir cum de Alison reuseste sa fie muzica, neobosita, sa ne ia cu ea si sa ne duca in tari inventate, atat de credibile.

Revin apoi melodiile glam-tastice de pe "Black Cherry" si "Supernature", si explodam cu totii pe "Strict Machine" si "Ooh La La", luminile si muzica ne scalda intr-un entuziasm nebun, Alison e mica acolo pe scena, in picioarele goale, si toti o iubim atunci, o iubim si speram ca o stie si ea.

Dupa un singur bis, Goldfrapp ne-au lasat sa ne intoarcem la vietile noastre, si cum nu incapea mai multa emotie am plecat agale spre casa, fredonand si incercand sa pastram bucuria, sau bombanind dupa melodiile care au lipsit (ah, Alison, Alison, de ce n-ai vrut sa "Ride a White Horse" cu noi in seara asta?).

Au urmat baietii de la Stereo MC's, de care am fugit ca sa nu ne prinda nostalgia vremurilor cand auzeam prima data "If you make sure you're connected / The writing's on the wall / But if your mind's neglected / Stumble you might fall".

Spre dimineata au mai fost si belgienii de la Vive la fete, cu mixul lor si sansonete si rock.

Sau olandezii de la Kraak & Smaak, cu ultimul lor album, "Plastic people".

Dar cu ei, poate, data viitoare.

Simturile ne erau deja in overload, cu fumul a sute de tigari in aer, caldura a mii de corpuri in jur, gustul de Beck's rece pe buze, viziunile Addictive pe retina si vocea gingas-luxurianta a lui Alison in suflete.