Pubbing.ro
Bucuresti Schimba orasul

Massive Attack

Miercuri, 6 August 2008, Categoria: Festivaluri

Massive Attack Am ajuns la stadionul Iolanda Balas Soter cu o strangere de inima, amintindu-mi coada enorma de la concertul Muse din octombrie anul trecut. Nu era cazul: la Massive Attack accesul pe gazon se facea civilizat, inauntru ne asteptau standuri cu bere si racoritoare iar vremea era tocmai potrivita.

In deschidere am avut parte de un sound fresh si imbucurator - Martina Topley-Bird, pe care trebuie sa recunosc ca nu o prea stiam dinainte. Doi oameni pe scena - cat o adevarata orchestra, cu instrumente muzicale bizare si simpatice (un xilofon, niste clape mici si ceva semanand a tulnic), manuite indemanatic si cu umor. Voce buna, un baterist cu look "nouvelle vague" (curentul, nu trupa), pacat de basii care din vreme in vreme ne explodau in stomac, silindu-ne sa ne indepartam de boxe.

Am ascultat de toate de pe ultimul album ("The Blue God"), de la "Phoenix" la "Carnies" sau "Baby blue", si chestii mai vechi ("Need one") si am ramas apoi in liniste, digerand sunetele proaspar ingurgitate, asteptand.



Asteptand cam mult. Pana pe la 9 si jumatate, mai exact.

Intuneric afara, intuneric pe scena, o aparitie intunecata (Yolanda Quartey), apoi o explozie paralizanta de lumina si sunet. Sa inceapa nebunia. Sa inceapa hipnoza cu trip-hop si efecte vizuale ametitoare, imbatatoare, racaitoare pe retina si pe cuget, cu citate din Nelson Mandela, Stalin sau Pinochet, cu artificii picurand in jurul aparitiei de zana buna (si blonda) a lui Stephanie Dosen.

Au fost si "Teardrop" si "Unfinished sympathy". Si duiosie si entuziasm. Cuvinte despre libertate pe ecran, muzica palpitandu-ne in vene. Yolanda - absolut senzationala, cu ritm si verva si voce si tot ce trebuie.

Fara "Angel", din pacate. Fara "Live with me". Cu "Karmacoma" electrizant, pe final.

Beck'sperience aduce chestii din ce in ce mai faine la Bucuresti. Keep'em coming, guys!

(Pentru mai multe imagini accesati Galerie poze)